A gândi, negândire. Sau poate o... fak!

Stau şi gândesc.Auzi tâmpenie, altă treabă nu am? Dar o fac pentru a-mi spune că trăiesc.De fapt, şi de drept, am trăit întotdeauna. Chestiunea zilei, este "pentru că".
Poezie la orizontală... Nimeni nu vrea să reguleze poezia. Este tot ce conţinem! Este viaţă!
A-ţi ascultat vreodată muzică fără ritm? Vă sincer nespun, că nimeni nu ar mai
...dansa! Poate cum ne cântă.. alţii! Când jocul îl tot baţi, vroiam să spun
, când îşi baţi joc... nu mai juca. Stai ţeapăn ca-n radu maii radului, vroiam să spun  dra... gomir,
Ori ca una din steluţele ce nestrălucesc- la un loc- nelumina ce... negândeşte
-tot la un loc-, negândirea necuvintelor necuvântătoare!!!
Ori şi mai grav, a unora care nu s-au hotărît încă ce fel se numesc: ori maria, ori al, ori onuţ, ori
orice, numai el să nu fie. Păi nici nu prea este, atât timp cât... dansează
pe neritm, nesimţit, neştiut, cântat în necîntarea necântărilor!!!
Când ai vândut, fără să primeşti nimic, nimic să te aştepţi a primi! Nici să te aştepţi în a te înmulţi...pe
ploaie, primeşti doar puţinul life, seminţei din copaie  . (vă rog înlăturaţi sărmana literă "p" din ultimul cuvânt!)
Dacă a scrie este doar pentru a ne face dosare, să fim ce?, să luăm bani
pentu că am fost, de parcă am fi fost ceva...Nu am nevoie de dosare,
Nu am nevoie de recunoaşterea nerecunoaşterii, nici de cunoştinţa necunoscutului! Mă recunosc singur,
nerescunoscându-mă singur a fi în dicţionar, în dreptul cuvântultu snob!!!
Am fost şi voi rămâne doar:
Un vagabond al sfintelor cuvinte
mai hoinărind, mai alergând după-nţelesuri
călcate, otrăvite ori mixate,
cu paie în chirpici de carte,
pe care prima ploaie îl topeşte, în straturi suprapuse... de uitare.

Un vagabond al frazelor nescrise
pe care, într-o zi tot le voi scrie,
azi, doar le voi învolbura
în foaie de hârtie,
au îdrumându-le spre alte minţi...
să fie!!!

ÎNTREBARE 1

Spune-mi suflete al meu
vezi ce văd eu?
Vezi frânte cruci pe turle-ntunecate, ferestre oarbe pe case îngropate,
gunoaiele ce bat la uşă putrezind conştiinţele-n cenuşă?
Mă doare sângele să văd frunzele cum cad din ramura trunchiului
retezat.
Şi câmpiile mă dor când florile din iarbă mor.
Spune-mi suflete al meu,
vezi ce văd eu?
Ah! vezi singur cât mă am doar printre oameni,
când văd picăturile de apă ţinându-se de mână în hora nesfârşitului ocean
şi mă arde refuzul mâinii întinse, dintre prieten- prieten şi duşman?
Vezi deşertul cum suportă soarele arzându-i obrazul în riduri de dune?
Spune-mi suflete al meu,
vezi ce văd eu?

POETUL "FĂRĂ HAR" VORBEŞTE!!!

SOLICIT CREDIT... DE HAR, LA ORICE BANCĂ AVRAMISTĂ,  ORI MĂCAR ZIMBRISTĂ, CĂ OAMENI SUNTEM, NU DOAR ESCROCI AI ARTEI!!!
FĂ-ŢI UN OARECARE  NUME,  ŞI POŢI SCRIE ORICE!  S-O-NGHITĂ CINE VREA. EU AM ESOFAGUL.... PRETENŢIOS.

To be continued!

PAŞTE FERICIT!

ARD FĂRĂ FOC
AERUL NU POT SĂ_L RESPIR
ÎN APĂ ZBOR; NU ÎNOT,
PE PĂMÂNT PLUTESC; NU PĂŞESC!
ARD FĂRĂ FOC!
ÎN LUMINA IUBIRII;
ARD IN:::  FRUMOS!!!

Nu mă întrebaţi de ce am ales aceste culori...romaneşti...
Soarele e galben, viaţa verde...ştiţi voi, plante, lumină, bla-bla, hai gata cu fotosinteza!
Vă rog să mă credeţi, nu am găsit ... altă rimă, pardon, alte cuvinte, care să mă reprezinte- şi sper
şi pe mulţi dintre voi, eram să spun noi, acum, când aminte se aduce, că EL a existat, există, şi vă rog să luaţi
în "vizor" şi...viitorul urgent apropriat de prezentul nostru!
Din nefericire, am găsit un mănunchi de cuvinte, nu prea cuvântătoare, bacoviene ori NU, pe care
i-am spus să le scrie, sărmanul, dar ... sărman am rămas ... el, altul, că eu nu recunosc, nici macăr în faţa
marii adunări, pardon monseur, în faţa Dunării de Jos, de ce atât de jos, rămâne să... mai înţeleg:

CASE DIN CĂRBUNE
ARBORII CĂRBUNE
AERUL CĂRBUNE
SÂNGELE CĂRBUNE
IUBIREA AH IUBIREA
CĂRBUNE!
TU, EU, CĂRBUNE.
NU MAI AM CE SPUNE...
DOAR...  CĂRBUNE!!!
Oameni, dragii de voi, nu vă îndepărtaţi! A existat un EL, şi ori decâte ori va fi nevoie va exista!
Noi doar... prin tranziţia de tot felul, ne facem veacul. Idioţi sunt, ariviştii cresc în... pom, dar EL există!!!
Si boii. Noroc că au două stomacuri! Unul scuipă, altul ... rumegă. Dacă nu ar fi boi, unde ar mai fi aşezate
coarnele? Mai trist este , că dacă nu ar fi coarne, unde naibi ' ai mai găsi vreun bou!!!
VĂ PUP; ŞI VĂ UREZ PAŞTE FERICIT!!!

Rousseau versus "maneliştii literari"

Când un deget al tău arată catre cineva, alte trei de la propria mână, arată la tine.

Există o "generaţie" literară post douămiistă la Galaţi, ori undeva, aiurea?
Da, întrebarea se impune. Dacă, cineva ar susţine acest fapt, atunci ar fi discutabil. Ca idee! Ea presupune, o orientare clară, distinctă, a modului de a se manifesta. Ambiguitate, iată cuvântul, cu toate sinonimele lui, care redă limpede-dacă ambiguitatea poate fi...limpede- tot ce se scrie astăzi.
Să fie oare de vină educaţia? Mă refer desigur, la cea intelectuală, din perspectiva...FRUMOSULUI.
Ori o "educaţie" majoritar "NET"-istă? Părinţii de astăzi să nu mai aibă timp de proprii copii, de aceşti frumoşi şi inteligenţi tineri, lăsându-i astfel pradă, tehnologiei existente, respectiv "confortului " informării pe net?Nu, nu cred!Timp este destul, pentru cei ce îl... folosesc.
"Un om lăsat, dela naştere, numai în puterea sa în mijlocul celorlalţi, ar fi cel mai schimonosit din toţi.Prejudecăţile,autoritatea, nevoia, exemplul, toate instituţiile suciale în atmosfera cărora trăim, ar înăbuşi într'însul natura şi n'ar pune nimic în loc. Ar fi ce se întâmplă cu un pomişor crescut din întâmplare
în mijlocul unui drum şi care ar pieri, lovit şi aplecat în toate părţile de către trecători",scria în "EMIL, SAU DESPRE EDUCAŢIUNE", Rousseau, prin anii... 1762. Dacă nu ne ocupăm de această "explozivă" şi minunată generaţie, atunci cum să le pretindem-pardon, să le cerem- să scrie şi ceva folositor de... frumos
generaţiilor ce vor urma. Că vor fi şi generaţii viitoare, chia dacă unii o dau în tot felul de apocalipse, care 
vor judeca, vor aprecia... sau nu, tot ce a fost scris în aceste ultime decenii! 
Am citit multă "poezie" douămiistă- şi post- fapt care m-a dus la o singură concluzie: nu se are habar ce se scrie. Ori, de ce.Să fie oare o atracţie irezistibilă catre frumos, ori o grandomanie snoabă, de a fi cineva, cunoscut... sau recunoscut. De către cine? Orice om cu bun simţ şi iubitor de frumos, nu poate agrea versuri scrise doar de dragul de a scrie, cum ar fi (să mă ierte "autorii"): 
"o muchie de lumină peste umăr umbrele copacilor lovindu-şi surâsul aproape fără voia mea îmi rezemam privirea acolo sub sprânceana ta mânjită de lună... "
sau
"Obiectele se scurg pe pereţi. Pe podea. Neîmbrăţişate.Tăcute.Mute.Se lovesc unele de altele.
Distincte. Pustii. Indiferente.Un om se uită la ele... "
Aţi înţeles ceva? Cum, nu? Dar nu vedeţi câtă frumuţeţe de imagini? Câtă genialitate "lirică"?
Aş citi astfel de poezii 24 din 24 de ore! În somn...
Gândul mă duce de la sine, iar la Rousseau, care a insistat atât de mult asupra "educaţiunii". spunând în lucrarea mai sus menţionată:
"Mă îndrept către tine, mamă prevăzătoare şi iubitoare, care ai ştiut să părăseşti drumul obişnuit şi să
păzeşti pomişorul fraged de izbiturile opiniilor oamenilor. Îngrijeşte, udă planta cea tânără până să nu moară:
vei fi foarte mulţumită într'o zi de roadele ei. Caută să ridici de timpuriu o apărare, un zid împrejurul sufletului copilului tău; poate altul să însemneze locul, doar tu singură trebuie să închizi hotarul".
Dacă dadaismul a existat vreodată, atunci el este post douămiist. Amestecă şi iar amestecă, într-un vas ruginit
cuvinte, le răstorni apoi pe o foaie ( sărmană foaie) albă de hârtie, le aşezi "frumos", pe verticală, ori pe orizontală, nu contează, şi gata poezia... ori proza, depinde doar de orientarea faţă de... planiglob. Că mai citeşte si un sărman iubitor de frumos nu are nici un fel de importanţă. Lasă-l să ajungă la Spitalul 9, că aşa-i trebuie, ce tot îşi bagă nasul în manelele noastre? Sunt la modă şi asta primează. Dacă nu-i place, să meargă la bibliotecă, să-l citească pe Edgar Allan Poe.Ce, ăla era mai sănătos?
Ah viaţă, am să prind aerul cu mâinile, să-i dau formele speranţei!
Chiar nu mai există speranţă?Tinerii noştri, dragii de ei, nu mai pot scrie poezie?
"Da nu ştii omule, că poezia este... alta, de peste treizeci de ani?"
Ştiu dragii mei, cum să nu ştiu, dar nu cred că manelele au fost inventate acum trei decenii.
Dar mai ştiu că trebuie să aflaţi: poezia s-a născut din sufletul celui mai iubit dinre zei. Că frumosul, emoţia şi
iubirea, erau cei trei ochi prin care acesta privea arta. Prin care exista.
"Tot ce iese din mâna Ziditorului este bun: totul se strică în mâna omului. Omul sileşte un pământ să hrănească
roadele altuia, un pom să poarte fructele altuia; amestecă şi confundă climele, elementele, anotimpurile"
( Rousseau)
În numărul din ianuarie 20012, al unei reviste de cultură locală, un tânăr mai "dezgheţat", observa
o afirmaţie pertinentă a lui Răzvan Ţuţea, precum că, "tinerii de azi, imită cu mai mult sau cu mai puţin
succes, fracturismul, mizerabilismul"
Vedeţi, mai există şi tineri care nu se lasă duşi de val. Din păcate, ştim cu toţii, că nu se face primăvară cu o
singură floare. Ba nici cu două! 
"Ne naştem slabi, avem nevoie de putere; ne naştem lipsiţi de toate, avem nevoie de ajutor; ne naţtem proşti, avem nevoie de judecată. Educaţia ne dă tot ce ne lipseşte la naştere şi ceea ce ne va trebui făcându-ne
mari." ( Rousseau)    
 Aţi auzit? MARI!. Altfel rămânem... mici, mici, ba chiar şi mai mici! 
Să fi fost oare secolul optsprezece, mai "tare" decât cel prezent?
Nu mă poate convinge nimeni! Şi totuşi...

 
E

A fost odată, ca niciodată...

A fost odată, ca niciodată, că dacă n-ar fi, cine-n puii mei ar mai povesti!
Erau nişte bătrâni, care urcau,vai vai, într-un autobus. Se cam sprijineau, căutau un punct...
filozofic.
"-Ai naibii boşorogi , ce tot căutaţi pe aleea noastră? Muriţi odată! Lăsa-ţi liber culoarul, aici suntem noi, cei de azi! Vrem libertate! !
Oau!!!
Eram şi eu printre acei bătrâni. Am coborât. M-am apropiat de un arbore de la marginea drumului, şi mi-am sters, discret, o lacrimă care nu a vrut să curgă. Ce rost avea? Dar mai ales, pentru ce?
"Muriţi odată, muriţi odată, muriţi odată..."
Şi atunci am pus mătura în doliu!! Se putea altfel? Bine dragii de voi, cei de azi. Vom muri, altfel nu se poate, dar voi? NU sunte-ţi ca noi, dar ve-ţi fi!
Ceea ce vă pot ura, este să nu vă doară, să nu vă doară, să nu vă doară!!!
Valorile umane au fost. Doar la început. Acum nu este începutul. Se vrea doar! Ce se vrea... Libertate!
O aveţi, în puii mei, şi în puii puilor voştri, ce puii mei?!
Dar aveţi grijă, puii au puf, apoi pene. Când au pene, vor puf, ba nu, pene! Pentru numele...prostiei omeneşti,
hotărâţi-vă odată!!!