VIAŢA ALEGE

Da, viaţa ne alege pe noi. Dacă s-ar putea invers, ne-am plictisi de prea mult bine...
Ne dorim prea multe, şi ce este prea mult... şti-ţi domniile voastre. Viaţa vine peste noi forţat, ne ia cu ea şi ne tăvăleşte. Nu ne întreabă nimeni nimic. Până putem noi înşini să ne punem întrebări. Atunci se aşterne necunoaşterea peste perspectiva noastră. Viaţa ne alege pe noi, nu noi pe ea! Copleşitor,  al naibi de copleşitor mai este şi păcatul ! De fapt, ce este păcatul?  Dacă viaţa este cea care ne alege, dacă totul este prestabilit, atunci de unde păcatul? Facem doar ce trebuie să facem , adică ceea ce ne este ... dictat !
Unicul mod de a ne îndepărta de predestinare, este să alegem...
Nici pe Lună nu s-a ajuns din prima lansare!
Sunt destui peşti în ocean, nu staţi ... invidioşi pe mal...
Trebuie să ajungeţi singuri la concluziile corecte, chiar dacă la ele au ajuns alţii înaintea noastră.  Timpul modifică gândurile. Faptele. Viitorul.
Noi nu suntem nicăieri în timp.
Atunci, unde suntem? sau poate nu ... suntem?!
Mergeţi domniile voastre la biroul de Informţii, şi întrebaţi. dacă vă duce capul şi ce anume, înseamnă ... că existaţi.
Ah viaţă, am să prind aerul cu mâinile
să-i dau formele speranţei...

MUZICIENII

Atunci, de mult, foarte de mult, la facerea lumii, doar păsările erau muzicieni.
Astăzi, omul a simţit... cele şapte note- sunete şi a adus pe Pământ glasul Făcătorului de Lumi!
Dacă păsările îşi auzeau, la începutul lumii, doar propriul tril,  acum au de învăţat de la marele Conservator al inimii umane!
Mulţi titani ai muzicii clasice şi atât de multe voci divine încântă şi înalţă lumea, cu sunetele vocii lor. Dacă el, omul, este capabil să creeze un rai sonor, care face chiar stelele să clipească mulţumite, atunci, da, atunci de ce nu este capabil să-şi iubească semenul?
De ce atâtea războaie pornesc de la el către ceilalţi, şi de la ceilalţi către el?
Este deajuns să laşi doi oameni singuri într-o încăpere, şi războiul se declanşează...
THE WAR STAR!
Încă de mici aflăm, din basme şi mituri, că fiara este întotdeauna învinsă de cei buni...
Să fie oare acest lucru doar... mit?
Atunci, Făcătorul de Lumi a creat şi universuri unde omul nu exită, şi altele unde păsările lipsesc... Ce trist!
Imaginaţi-vă lumi fără... muzicieni!
Când noi ne bucurăm de un loc în univers, unde păsările cântă alături de om şi omul alături de păsări marea simfonie a glasului inimii mari, atunci de ce fiara poate fi învinsă doar în mituri? Poate trebuie să devenim, prin extincţia noastră, noi înşini un mit pentru a o învinge?
Cine va mai cânta?
Universul va deveni doar o ploaie de lacrimi îndurerate, în loc de o grădină cu stele clipitoare, ce vor deveni reci şi singure, fără vibraţia profundă a trupurilor lor, dăruită de ... muzicieni .
Da, la facerea lumii doar păsările erau muzicieni!
Omul, fiinţa năpraznică, încă nu exista. Însuşi Făcătorul de Lumi a gândit şi a tot gândit, dacă să facă ori nu, fiinţa supremă...
Nu se ştie nici astăzi, dacă a regretat ori nu!!!
Timpurile au trecut peste noi. Ne dorim din ce în ce mai multe.
Un om care nu îşi doreşte nimic este invincibil.
Trecerea anilor îţi fură bucuriile, până ce totul devine ca piatra, rece şi neiertător! Înţelepciune! ECE HOMO!!!

VOM FI
singuri pe valul infinitului
ce de la noi abia începe
şi doar cu noi se va sfârşi...

Ascultă muzica iubito
a două universuri
ce se atrag în simfonia
culorilor din existenţă
întunecimilor simţită
făcând a lor prezenţă...
Spirale-ntrepătrunse
de lumină
în liniştea ce-absoarbe orice vină
când tu atingi cu floarea
buzei sărutată
o viaţă pentru viaţă
şi-un suflet împlinit
ce l-ai trecut de pragul
împiedicat din poartă
oprind-ul rătăcit.
Iubito tu să ştii,
adevărată vorba-fost
şi încă va mai fi,
fără iubire... spune-o tu...
oare vom şti?