CUCUL

De ce cucul este singur, oameni buni?
Pentru că poate, spune prostul, de la casa de nebuni...
( n-ar mai trebui să poată, să aibă şi el, viaţă dată!)
Dar nici puiul nu şi-l poate creşte singur...
spune altul:
se naşte pervers ucigaşul  altui pui,
trăieşte singur şi pleacă dincolo fără alai,
toată lumea-l cunoaşte,
chiar dacă arareori îl vede pe plai.
Este al nimănui, a tuturor este,
e pasărea ajunsă de poveste...
 De ce cucul este singur, oameni buni?
Pentru că e "cuc" . spune înţeleptul, din casa de nebuni:
I-a văzut cineva ochii trişti, ori nopţile şi zilele lui singure,
l-a întrebat cineva de ce fuge,
 de ce se ascunde, unde se duce?
Cucul răspunde:
La naiba cu întrebările, oricum răspuns nu au,
ce am făcut am primit, de la nimeni nu iau:
când am venit pe lume, închisă era poarta,
aşa lovitu-ma SOARTA!
De ce este cucul singur, oameni buni?
Ia mai staţi în banca voastră, VOI,
de la casa de nebuni!


poezie dedicata unui om, lipsit de esenta in sine...de OM...GABY GHIMBOSU !!

VRAJA SĂRUTULUI

sărutul, o sublimă magie

două lumi uneşte

sens dând universului o clipă

transcende realul, trupul pluteşte

pe câmpul de flori împletit în aripă

sărutul, un scut plin de vraja

uitării de sine

când lumea întreagă este mireasa

doar soarele mire

lumea întreagă îmbrăţişării trimite-o

braţelor mele de foc

vino iubito, sărută-mă viu

uneşte sufletele la loc

atunci iubitul tău am să fiu

Eternitate- cuvânt diamantizat-

Timpul trece peste noi...  sau noi trecem prin timp?
Ca entitate abstractă, timpul are o teribilă calitate: memorie.
Dacă timpul a trecut peste noi, atunci am ratat... viaţa.
Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de efemeritatea
existenţei noastre
Vedeţi? Vă scriu o poezie despre diamante. Puţini aJung la ele!
 Proştii şi muriţii. Două categorii  care  se iubesc .Total.
Nu prea rimează, dar rămâneţi în portal.
Timpul rămâne acolo, acolo unde banalul, nesemnificativul
ori prostia au găsi rost!
Pentru ca timpul să diamantizeze cu nemurire ceva, ori pe... cineva, 
ar trebui să tangenteze cu excepţionalul, genialul, ori... perfecţiunea(?)... 
A trecut cumva, timpul peste piramidele egiptene? 
Nu! Ele au trecut prin timp!
A îmbătrânit cumva timpul valsurile vieneze? 
Ori Balada lui Ciprian Porumbescu?
Nu!NU! NU!
Nu vă mai KK-ţi pe voi, smartfoniştilor!
S-a scumpit hârtia igienică la trei rânduri.
Ce este... diamantizat, nu prinde riduri
Uitaţi-va la noi: îmbătrânim, uneori chiar urât de tot! 
Ridaţi şi împedicaţi, ne clătinăm spre murire.

Departe de noi nemurirea! 
Lasă omule, măcar o mică piramidă de iubire în urma ta,
măcar un şoptit vals în ritmul fericirii, 
ori o baladă de credinţă... în bine!
Dacă nu vrei să laşi nimic în urma ta, 
lasă un munte de slavă pentru cel ce ţi-a
permis să fii! 
UN RÂU DE LACRIMI PENTRU CEI CE  TIMPUL TRECE PESTE EI, NU  PENTRU CEI CE TREC PRIN TIMP! 

Este doar o poezie, despre ceea ce ar trebui să devenim !