O amintire este o mângâiere venită târziu... În toamnă !
Dacă vine în iarnă, este ca un dangăt de clopot : te trezeşte la adevăr. Atunci , o amintire este ...o viaţă ! Unde am greşit ? De ce am greşit ? Ia tă întrebările !
Puteam face mai bine, altfel , puteam totul : iată remuşcările !
Când eşti boboc începi să trăieşti : aduni amintiri.
Apoi , începi a înflori. Una câte una , petalele tăinuite pâna mai ieri, în boboc , încep a se desface , alegând între lumină şi întuneric . Între bine şi rău . Acum viaţa te încearcă : dacă ai ales binele , floarea va încânta privitorii , mult timp cu aspectul şi parfumul ei. Dacă alegi răul , petalele se vor desprinde , căzând până când floarea va fi doar o amintire . ..urât mirositoare !!!
Ah viaţă ! Ah tinereţe , ai grijă de bătrâneţile tale care inevitabil vor veni , să nu doară ceea ce ai fi putut deveni ! Să nu doară fiecare pas pe care-l faci peste amintiri ...
Ah tinereţe ! Adună amintirile doar ale unei flori , deschise numai pentru frumos şi bine , binele pe care îl poţi face.
Uitaţi-vă în jur : totul este teribil de frumos !
Nu există arbore , munte , râu ori ocean , care să nu se bucure că exisată , care să nu aducă zilnic mulţumiri Soarelui ca este !
Fi-ţi voi înşivă ! Nu vă lăsaţi modelaţi de arivism ,snobism şi indiferenţă ! Fi-ţi sui generis , aşa cum v-aţi născut ! Liberi ! Liberi să mângiaţi , nu să pălmuiţi propria faţă , pe care o arătaţi , timid , celorlalţi... Liberi să cântaţi , nu să plângeţi !!! Eu , un anonim , vă promit că nimeni nu o să ştie , dacă ve-ţi vărsa , în taină , o lacrimă numită compasiune !!!
Dacă nu puteţi dormi , fredonând un cântec vă voi linişti :
Nu-mi luaţi bobocul care tocmai amintiri adună
M-a învăţat să cânt...
Nu-mi luaţi florile, care stau şi în furtună
Dezvăţându-mă să plâng !!!
