Dacă vrei să critici, raportează mai întâi totul, la tine !
Vei constata că nu ai niciun drept să o faci.
Cine ne dă acest drept ?
Nici aşa zişii critici " calificaţi", nu ar trebui să se numească astfel. Poate...scobitori, dacă lăudători nu se pot numi.Să critice propriu zis, nu au niciun drept...
O carte nu poate avea nimic rău în ea, ca entitate. Odată ce a văzut lumina tiparului, înseamnă ca este APTĂ. Sarcina editorului este de a înlătura ce e de înlăturat, înainte de tipărire.
Orice carte, fie că e o operă de artă ori nu, spune ceva. sau măcar încearcă... Cinste celui care-a scris-o !
Petre Ţuţea spunea : " Biserica este unicul loc unde afli că trăieşti"
Eu spun: cărţile sunt ca icoanele, toată lumea le sărută, fără să se infecteze...
Pentru că întotdeauna, în faţa unei icoane sau într-o carte , te regăseşti alături de ceilalţi.
Mintea îndărătnică crează iluzia separării. A unuia de ceilalţi... Uităm faptul că natura noastră reală, este unitatea fiinţei- cum spune prietena mea Carmen Harra.
Ca fiinţe umane, nu putem conştientiza starea de unitate a fiinţei, decât atunci când învăţăm să preţuim, dar mai ales, când recunoaştem, unitatea noastră cu ceilalţi.Trebuie să renunţăm la conflictele create de mintea noastră, care duc la iluzia separării. Atunci ne vom aminti că adevărata noastră natură, este unitatea. Nu am fost niciodată singuri. Voi întreba: de ce tot criticăm?
Nu putem înţelege, acum, în mileniu trei, că întunericul trebuie să existe alături de lumină, pentru a crea
totalitatea?!
Străinul nu există
E doar un membru
Al familiei
Ce trebuie să-l cunoşti.
Străinul nu există,
E celălalt Eu
Ce te caută
În marele neam
Al celorlalţi VOI.
El pare un altul
Pentru că tu
Eşti singur,
Sau te crezi a fi,
Şi fugi
De ceilalţi NOI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu