CÂND GÂNDEŞTI NU IUBEŞTI

Acceptabil adevăr.Viaţa îl demonstrează.
Omul. Iată o complexitate! Cosmică.
Când în organismul acestuia încep să se elibereze hormonii, explodează o singură dorinţă: de împerechere. Nebunia se declanşează! Dacă, până atunci, nevinovata copilărie era doar... inocenţă, acum devine nesimţire curată, în sensul că... simte intens (prea). Cine nu a " simţit" o atracţie inexplicabilă, faţă de sexul opus, încă din adolescenţă, ba uneori, chiar şi în " inocenţa" copilăriei? Norocul este, că la acea vârstă, totul rămâne... platonic.
Mai grav este când intervine potenţa. Până la ea, ne mai reţinea ruşinea, timiditatea. Acum, s-a dus naibi tot. Cartuşul este pe ţeavă, ţinta fixată. Sau ţinta este pregătită. Depinde de perspectivă. Oricum o iei, cum spuneam, nebunia s-a declanşat! Şi dă-i, şi dă-i, şi dă-i! Contează ceva? Există valori morale, spirituale, ceva? Aş! Poate au existat cândva. Eu nu cred. Dacă cineva este "aiurea", aşa a fost întotdeauna. Aiurea. Nu este intenţia noastră aici, de a face morală. Este doar o constatare. Evidentă. Irefutabilă, apropo de ...sex...românesc...
Trist este, că totul pare a se erija în  iubire. Acest sublim şi suprem sentiment. Sexul nu are nimic comun cu el. Sexul este doar sex!!! Pâna la IUBIRE, sunt mulţi ani... lumină! Dacă gândiţi altfel, lăsaţi-o oriunde, de preferat...jos. Iubirea este unicul produs uman cu valoare spirituală, aşa cum muzica ( bună), este unica valoare produsă de om, la nivel fizic, grosier, dar care face puntea dintre cer şi pământ, între da şi nu, între limpezime şi ceaţă.
CÂND GÂNDEŞTI, NU IUBEŞTI. Acceptabil adevăr. S-au iubit doi tineri: Romeo şi julieta. Dacă mai şi gândeau, nu se omorau... singuri... Aleargă, aleargă caii...putere! Hormonii! Vă întrebaţi, legitim desigur, ce vrea şi ĂSTA? Ne umple capul cu truisme. Ce, noi nu ştim? Păi unii nu prea. Că dacă ştii ceva, şi vezi că nu funcţionează, eviţi. Dar cine evită? Uitaţi-vă: doi tineri se căsătoresc, merg chiar şi la biserică-că ea vrea mireasă- . Nu trece mult şi... După ce se "iubesc" atât de sincer... când se dau jos din patul conjugal, se ceartă ( dacă nu se bat). Este posibil aşa ceva? DA. Este normal aşa ceva? NU! Asta este iubire? Este doar sex. Care printre altele, mai este şi un război între sexe.
"Iubirea este o stere temporară... de nebunie" spune marele înţelept(?)  Nebunia, după cum se ştie, exclude capacitatea de a gândi. Normal.
CÂND GÂNDEŞTI, NU IUBEŞTI, nu se poate. Eşti prea... lucid.Vezi tot: Defecte, neajunsuri, posibile dezamăgiri, infidelităţi, vezi orice, numai iubire nu... Raţiunea îţi spune că nu va dura. Timpul nu stă pe loc! El nu numai vindecă, dar şi... desfiinţează. De regulă, ceea ce este construit pe o temelie şubredă. Numai ceea ce este clădit pe o stâncă, timpul poartă cu el pe drumul eternităţii. Omul nu a învăţat încă acest lucru. Astăză se află doar la stadiul DISTRUGE TOT!!!