Patru sori ne luminează viaţa, patru vieţi apun de patru ori:
copilăria este dimineaţa
când totul e înmiresmat şi plin de flori.
Răsare-apoi soarele amiezii, pe masa-ntinsă cu multă veselie,
nimic nu mai contează, doar ce va fi să fie,
Adolescenţa-i prinţ şi răsuflarea vie.
Puţin, după amiază, lumina tinereţei, strălucitoarte este
în plin far al vieţei.
Apoi, se-mpiedică piciorul, şi cade înspre seară,
unde loveşte piatra, pe care scrie "iară",
Dar... nu se mai repetă lumina dimineţei.
Te trece peste pragul, unde trei sori din braţe
ta lasă bătrâneţei,
în lunga noapte albă, ce-orbeşte ochiul vieţei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu