NATURA NU IUBEŞTE GOLUL

Omul aduce golul ! Îl crează în jurul lui. Peste tot. Umple spaţiul ocupat de el, cu nimicuri. În esenţă, inutile, dar care aduc... golul. Stomacul Terei era plin. L-au golit. De ţiţei, gaze, minerale, cărbuni, etc. Scalpul verde al terei a fost tuns. Acum arată ca al unui chelios, cu câteva fire de păr, pe ici pe colo, şi acelea albe. De tristeţe. Omul aduce golul ! Natura nu iubeşte golul. Se răzbună. Îl umple cu inundaţii, incendii, cutremure, radiaţii, tzunami, tornade... Şi altele, mai rele.Oare ce urmează, dacă omul continuă... să aducă golul ? Mai rău este, şi dezolant, că omul se goleşte... pe sine. De acel conţinut uman, care făcea diferenţa, dintre el şi alta entităţi. Un gol imens se extinde în pieptul omului. Pare să dispreţuiască totul, chiar propia existenţă.Un gol(ego? ), a aruncat din mintea omului, înţelepciunea. Vidul rămas conţine (cu toate că e gol), doar p. o. Îi este greaţă până şi de semenii lui. Dacă unul scuipă, celălalt vomită... A uitat că şi el... scuipă. Că şi de el îi este greaţă altuia ? De! P.O. Preferă dragostea faţă de un animal de companie, celei faţă de aproapele său. E mai comod. Unui animal nu-i eşti obligat să-i mărturiseşti, despre păcatele egoismului tău. Asta înseamnă că omul a devenit leneş ? Este prea mare efortul să rostească,"te iubesc"? Nu mai poate ! Nu mai ştie ! Nu mai vrea ? NATURA NU IUBEŞTE GOLUL. Ea poate exista, doar în armonie. Cu toţi şi cu toate ! Cu aerul, cu pământul, focul, şi apa. Dar mai ales, cu iubirea. Însă el, omul, a creeat golul şi în aer, foc ori apă. De departe, golul cel mare, este în sufletul lui. E singur. Pentru că aşa vrea!!! Sau timpul vrea aşa? Timpul liniar, a ajuns într-un punct mort, unde şi ce curge paralel cu el, moare. Încetul cu încetul ! Oare a creeat omul un gol, până şi în timp ? Natura Universului, nu i se poate opune ? Nimeni şi nimic nu este mai singur ca... golul. Singurătatea este atributul eternităţii. Viaţa, fie ea şi scurtă cum e, este de preferat. Ea înseamnă timp, spaţiu. Fără ea, ce rost ar avea Universul ? Dacă ar mai... exista. Când un singur spirit uman ar fi ucis, nimic nu va mai exista. Măria Sa NIMIC, va domni peste tot. Adică...peste NIMIC!!!
Opriţi omul să mai facă gol. NATURA NU IUBEŞTE GOLUL.

        Târziu în toamnă
        privesc cromaticul dans
        în mătasea veştedă a frunzei.
        Prin aer, unele mai zboară,
        altele la pământ au rămas,
        puţine mai stau
        pe degetele din crengi,
        când vântul adie
        prin simţuri rebele un vals.

        Lumea trece pe lângă mine
        eu nu am fost nicicând în ea.
        Iubire mă auzi ?
        A sosit timpul să te invit la dans,
        departe, în lumea cu o singură stea...