AVENTURA INTERZISĂ...A LIBERTĂŢII

Suntem gregari. Până în măduva oaselor. Avem nevoie, întotdeauna de un lider. Dar, când suntem conduşi ca atare, criticăm. Niciodată nu suntem mulţumiţi. Cârcotaşi! Pe drept ori nu, dar  cârcotaşi. Am răbdat. din opzecişinouă, prostia, incompetenţa şi perspectiva voit eronată, rea intenţionată, a unui partid de stânga. Când l-am dat deoparte, am răsuflat uşuraţi... Acum, cârcotaşi fiind, îi readucem la putere!(?). De, memorie scurtă... Unde este mintea cea de pe urmă a românului? Se pare că nici la urmă nu o are.Nu ne place libertatea. Sau nu ştim ce e aia. Pentru noi, această " aventură" a libertăţii, este interzisă... Când dai cu capul într-un perete, ce mai cauţi în acel loc? Să fim oare, atât de perverşi, încât să ne placă durerea?  Dacă nu, atunci de ce scriem, în loc de sfântul cuvânt LIBERTATE, pe viaţa noastră, pe faptele noastre indiferente, "loc de dat cu capul" ? ! Acceptăm atât de uşor ambiguitatea... Minciunile spuse, fac mai puţin rău, decât cele nerostite... Dar nu sunt oare evidente? Când cineva, ţi-a promis  mai bine de un deceniu, că te lasă să trăieşti liber, omeneşte, şi te-a adus, în schimb, la marginea prăpăstiei( doar că nu a mai apucat să te împingă în ea), cum poţi să mai apelezi la acl cineva? Chiar nu vă doare capul??? Realitatea este mai mare decât o singură minte. Dacă tot avem spirit de turmă, de ce nu unim minte cu minte? Se pare că embrionul satanei, a găsit loc confortabil în fiecare român... Electoratul naşte, periodic, mici monştri. Oricine ştie, că ce e mic...creşte. Uneori mare! Mă uit consternat la semenii mei. Nu mai sunt aceiaşi. Par veseli, glumesc pe seama neajunsurilor şi a neputinţei lor?), dar au ochii...mai bătrâni decât faţa! Tristeţea laşităţii în faţa răspunderii, indiferenţa faţă de propria libertate, îi îmbătrânesc în interior. PAR DE NICĂIERI, VIN DE NICĂIERI, SE ÎNDREAPTĂ SPRE... NICĂIERI !
                Mă simt acolo, niciodată aici,
                mă înfăşor strâns cu braţele de aici,
                dar vântul mă smulge şi mă trezesc
                mereu acolo...
                Un tunel am găsit, prin care să pot
                ajunge aici, dar m-am rătăcit
                o rază urmând,
                şi am descins tot...acolo!
                Multe păcate erau unde doream
                să exist,
                şi am rămas acolo... ( HIC ET NUNC)