PAG ASA

Omul ca o navă, oceanul viaţa lui.
Cum poate el să ştie încotro?
Valurile, furtunile, curenţi şi nori grei înţepând catargele, ori întinderea nesfârşită şi liniştită a apelor, oglindă deschisă doar cerului, stelelor şi soarelui arzător. Peste tot, doar mistere suprasaturate de întrebări amputate de răspunsuri.
În nemărginita lui mărinimie, Universul i-a dat omului-navă, o busolă şi patru puncte cardinale, numindu-le liber-arbitru...
    - E alegera ta, tună Universul. Du-te unde vrei, fă ceea ce doreşti!
De parcă ar fi atât de simplu... Ce să faci, ce să doreşti? Până să-ţi dai seama ce şi cum, îmbătrâneşti şi te pregăteşti de o altă croazieră.
    -E alegerea ta, tună Universul.
    -Dar mi-am pierdut busola, nu mă pot eu abţine să spun.
    -Priveşte spre cer, la mine: ai o Stea a Nordului şi... o Cruce a Sudului.
    -În larg mi-am pierdut catargele, mai bombănesc eu.
    -De ce? Nu ai avut o busolă şi patru puncte cardinale? De ce a trebuit să te loveşti de stânci?
De ce ai navigat contra curenţilor? De ce ai pierdut busola, raţiunea ta, darul meu?
    -Prea multe mustrări, mărite Univers, am mormăit eu, umil. Nu tu m-ai aruncat... în TINE?
Gol, neştiutor, în patru labe ori în trei picioare, am început şi sfârşit a trăi! Nimic nu am găsit, nimic nu am aflat. Doar speranţa am cărat-o toată viaţa în spate. Mai mult m-a împiedicat la mers şi m-a ajutat a-mi pierde catargele.Acum sunt doar o epavă în derivă, care, tare îşi mai doreşte măcar un petec de pânză pe un ciot de catarg, să poată naviga ... spre apus!
    De ce nu spre răsărit? tună Universul. Ai uitat că acolo sunt soarele, lumina şi viaţa?
    - Dar ce, la apus nu sunt, soare, lumină ori viaţă? Apusul şi răsăritul sunt la fel: tot cu soare, doar că unul apare iar altul dispare... în alt loc!
Aceste cuvinte le-am spus aproape tunător, apoi... am scufundat NAVA!


P. S.  PAG ASA= SPERANŢĂ în tagaleză- Filipine.
De ce tagaleză? Pentru că m-am săturat de acest cuvânt în limba maternă: să-l mai care în spate
şi alţii, undeva, departe...