ECCE EGO

Prin faţa casei mele- mă rog, prin faţa casei... tuturor- trece un om. Gândea doar pentru el. lumea il numea NEBUNUL.Căuta prin coşul de gunoi, doar el ştia ce.
     - Nu îţi este ruşine să tot răscoleşti prin gunoaie? l-am întrebat eu.
S-a uitat stupefiat la mine, cu ochi mari, bulbucaţi.
     - Mândria te face să-ţi acorzi mai multă importanţă decât ai în realitate, spuse el.
Am vrut să mă îndepărtez, dar m-am oprit , surprins de răspunsul lui. Începu apoi, să vorbească singur, sau cu cineva doar de el ştiut, cu privirea undeva, în gol, în altă direcţie decât cea în care mă aflam eu:
" Cel mai curajos lucru din viaţa unui om, este refuzul de a fi mândru.Nu ai nimic de demonstrat, nimănui! Poate... omenia. Greşit privim pe ceilalţi ca pe nişte adversari. Dacă reuşeşti să-ţi înţelegi
adversarul, să încerci să-l cunoşti, vei ajunge să-l iubeşti. El este doar... un "asemănător" alter ego.
Pentru ca tu să nu-l dispreţuieşti el este mândru! Pentru ca mândria ta să nu-l copleşească, el este MAI mândru. Astfel mândria domină toată lucrarea omului, fapt care îl poate duce... la extincţie.
Dar, adăugă el, privind absent. după o doamnă care trecea pe lângă el cu un câine în lesă, omul a găsit o soluţie: iubeşte-ţi animalul de companie, ca pe tine însuţi, nu aproapele! Aproapele îţi poate vrea răul, câinele nu. Greşit: câinele este un parazit care te vrea doar pentru că astfel, nu mai trebuie să-şi vâneze hrana. Oferindui-ogeneros, este ca şi cum, ai împarte banii câştigaţi prin munca ta, cerşetorilor. Cerşetorii nu-ţi vor mulţumi niciodată! Nici animalul. El se face... fidel. Dar de ce atacă şi , uneori, chiar ucide un semen de-al tău? Mai rău, dacă nu-l hrăneşti, te muşcă. Se adună în haite, şi ucid, făcând ceea ce ştiu ei să facă cel mai bine. Aşa zisa dragoste a omului pentru animalul de companie, este doar o iluzie perversă, generată de frustrarea lui faţă de semeni. Omul- vezi Doamne- nu iubeşte necondiţionat, animalul da! Nimeni nu spune să nu iubeşti animalele, dar să faci din asta un substitut al iubirii faţă de semen, să urăşti, literalmente, pe ceilalţi, ( INDIFERNŢA
este o altă faţă a urii) este deja apogeul prostiei şi egoismului omenesc!"
Nu am spus nimic, şi m-am îndepărtat, gânditor.În urma mea l-am auzit strigând:
"Inteligenţa este acolo unde altul nu poate să înţeleagă! "
Oare NEBUNUL eate chiar... nebun? m-am întrebat eu, şi am plecat numărându-mi paşii...