Care este metafizica mea?
A urca, a urca, a urca...
pe trepte de cuvinte, una câte una
până la prima.
Punctul de dezechilibru, consumul interior,
deasupra unui loc uitat de iubire, de flori,
theatrum mundi fără curcubeu,
când zbor!
Care este metafizica mea?
Ploaia înfiorată pe acoperişul meu,
lacrimi de aduceri aminte:
viaţa este farul ce împinge întunericul în întuneric
unde necunoscutul dobândeşte nume
mirosind a pământ:
este atingere, este gând!
Care este metafizica mea?
Impenitenţă fără a persista în greşeală,
suflet siderat
ce nu mai poate primi niciun păcat!
Când se va face lumină, ne vom număra...
Iată metafizica mea!
:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu