Ne luăm rămas bun iubito
întotdeauna, când ne întâlnim.
Doar la atâta suntem buni ?
Atât de buni !
Nu vrei să spunem:
am o iubită
tu ai un iubit
bine ne-am regăsit ?
Fără ramas bun...
Un vis pentru a-l trăi
nu unul nedormit
în aşternutul imn al vieţii
învăluitor,
al simţurilor toate
din hăuri de cascade
în lacrimi care ard
pe trupul tău sipid.
Ne luăm rămas iubito,
iar ?
De ce doar despărţirea
apropie cuvântul,
de ce aproprierea
alungă jurământul ?
Frânge-ţi picioarele, iubito,
ce vor iară să plece,
cum eu îmi voi topi
inima rece...
Poeziile dumneavoastră sunt de o sensibilitate aparte, ce trimit către un eros nesatisfăcut sau blazat. Cu toate acestea, aş dori să profit de această ocazie pentru a vă redirecţiona către un alt blog de poezie, poate la fel de drăguţ ca acesta, cu teme oarecum asemănătoare, în speranţa că veţi putea lăsa un comentariu sau o critică constructivă. Mulţumesc pentru atenţie.
RăspundețiȘtergereLink: http://catalinacadinoiu.ro/2013/04/un-arlechin-in-trecere-varianta-originala/
Mulţumesc pentru atenţie. Nu am înţeles care este blogul spre care m-aţi trimis...Se poate mai clar ?
RăspundețiȘtergere