CORĂBIERUL

Acum , când simt lumina terifiantului verb "a fi" pâlpâind, îmi pare rău că nu pot dărui celor dragi decât eşecul meu...
Am atins vârful munţilor, chiar dacă am trăit umil la poalele lor, am respirat aerul unui vagabond al cuvintelor... nescrise, încercând, dar nu zadarnic, să le înţeleg binecuvântata semantică. Am cântat sunete doar de mine auzite.
Nimeni nu a avut timp pentru mine a-mi arăta vectorul. Am luat-o mereu pe drumuri întortochiate, cu fundături...
Niciodată pe......cel drept !
Târziu, în iarnă, am găsit o cărare cu flori ( incredibil, nu?), dar să ştiţi, şi iarna florile sunt frumoase, chiar dacă par de... ghiaţă. Sunt pure. Fără prejudecăţi. Sunt florile timpului inexistent. Ale spaţiului neocupat de deşeurile gândurilor îmbibate de mal praxis.
Dar, eşecul rămâne eşec, chiar dacă am fost în iarnă fericit cu soare, pe cerul acoperit de norii singurătăţii. Nu-l pot lăsa nimănui în dar, nici măcar de ...adio ! E legea firii. Al naibi fire, există oare aşa ceva ? Poate doar ne imaginăm. Întreaga existenţă este doar o iluzie pierdută, vorba scriitorului.... ...BALZAC.
O iluzie precum că ceaţa, va lăsa cerul senin, ori norii, vor pluti dincolo de Soare, lăsându-l liber peste noi şi în noi.
Ştiu, aparent sunt ...patetic. Cuvântul a fost inventat însă, de cei lipsiţi. De multe!!!
Nesimţirea bate viaţa ! Ce ne face pe noi oameni ? La urma urmei suntem oameni ?
Suntem dragii mei , îmi şopteşte cineva. Necunoscut. Necrezut.
 Ce nevoie avem noi de truismele dumitale?... mă apostrofează cititorul acesto rânduri........
Să fii sănătos, iubitule, chiar dacă în cartrea numelor, în dreptul tău scrie "nul ". Este omeneşte ! Nimeni nu este perfect, nu-i aşa ? Dar ... să nu simţi, este o crimă de les majestate, pardon, de existenţă !!! În oceanul stupidităţii, întotdeauna se dislocă prăbuşindu-se malul ignoranţei, tulburând limpezimea infinită a posibilităţilor de cunoaştere.........
Dar plutim, supravieţuim, chiar dacă iluzia este evidentă . Iluzia că "eu sunt cel mai", că "eu sunt foarte".
Feriţi-vă de iluzii ! Prindeţi-vă cu ambele mâini, cu putere, de dorinţa a ceea ce vreţi să deveniţi ! Nu călcaţi
peste cadavre pentru a reuşi, dar nu fi-ţi nici cadavrul călcat altor tălpi !
 Nu fi-ţi prea duri cu voi  înşivă, în pulberea de dintre lumi, lăsaţi pe alţii să adune, o mie imperfecţiuni ! ( O. K. ? )