Lupta dintre bine şi rău nu poate fi câştigată de nimeni. Ea trebuie dusă permanent.
Pentru ca noi să putem fi AICI. Dacă una din părţi ar câştiga lupta definitiv, atunci AICI şi A FI
nu ar... exista, de unde dezolanta concluzie: în viaţă învăţăm din experienţă, că nu învăţăm nimic!
Că nu ştim nimic, că nu aflăm nimic!
Astfel stând lucrurilem mă întreb: putem muri fără ca Doamna M. să fie prezentă la final?
Dacă da, atunci vom putea spune că am trăit fără a fi... vii!
Să fie oare acesta, marele adevăr al existenţei noastre îndoielnice?
Era doar o idee, până atunci, haideţi să fim frumoşi şi buni, că nu avem nimic de pierdut.
Am învăţat că nu pot învăţa nimic
am aflat că nicicând nu pot afla ceva.
Am trăit fără a şti ce-i viaţa
am iubit fără a şti iubi.
Am cântat fără să scot vreun sunet
am pictat color sfârşind alb-negru.
Am înnotat fără a mă uda
şi am zburat doar în picaj zdrobit.
Nimic făcut-am bine în lumea ce-am venit:
atunci la ce bun Doamne ne-ai adus
dacă ne laşi trăi cu fundu-n sus?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu