A SFÂRŞI ÎN... PROPRIA PROPOZIŢIE

Fiecare spirit, în viaţa ce urmează a o experimenta, primeşte un număr fix de cuvinte pentru a fi rostite, un număr fix de respiraţii, un număr fix de clipiri ale pleoapelor, etc. Toate acestea sunt într-o strânsă legătură, astfel că dacă una din ele se epuizează, toate celelalte fac la fel. Atunci are loc sfârşitul existenţei. Cuvântul, această teribilă forţă universală, are locul prim în existenţa fiecărei fiinţe umane.
Bine, o să-mi spuneţi, dar un mut nu rosteşte niciun cuvânt, atunci cum de mai... trăieşte? Simplu, vă răspund eu: le gândeşte! Ceea ce este acelaşi lucru. Ştim cu toţii că un cuvânt este mai întâi gândit, apoi rostit...
Altfel nu se poate. Orice executare este precedată de comandă!
Fiecare cuvânt smulge din sfera fierbinte a spiritului cantităţi enorme de energie, şi astfel se poate deplasa impulsionat de gând, pe distanţe nelimitate. Dacă Universul ar putea fi scanat, s-ar putea lesne observa o infinitate de vectori urmaţi de cuvintele rostite. Unele din aceste trasee sunt precise, pentru că ştiu care le este ... ţinta. Altele, se deplasează haotic, neştiind încotro să ajungă... Acele cuvinte au fost rostite fără sens, de oameni care s-au abătut de la regulă ( şi sunt atât de mulţi!), rostind cuvintele fără a le gândi mai întâi... adică au gândit ei, dar fără... rost!
Aşa că, dragii mei, atenţie la cuvintele pe care le rostiţi. Ele pot fi distrugătoare ori vindecătoare...
Dacă se va continua cu rostirea cuvintelor aiurea, acestea vor zăpăci chiar şi Universul, care se ştie că a fost creeat sub puterea CUVÂNTULUI! El, Universul, va reacţiona asemeni unui uriaş computer, care a "primit" o enormitate de... comenzi greşite, anulabile: se blochează! Ba chiar, să nu ne mirăm, poate să .. explodeze! Doar este obişnuit cu... Big Bang-ul!
Dar, din nou atenţie, fiecare om îşi are propria propoziţie care îl defineşte! Majoritatea oamenilor nu cunosc aceasta, pentru că este inclusă în propriul nume pe care l-a primit spiritul său la venirea în ... viaţă!
Evident, nu este vorba de numele de botez, sau de vreun alt nume auto revendicat... Este NUMELE pe care îl poţi doar simţi, intui ori nu, într-o viaţă! El te defineşte ca entitate individuală, de-a lungul vieţii, şi-ţi arată drumul pe care trebuie să calci. Nefericiţi cei ce nu-şi cunosc numele! Vor trebui să o ia de la început, iar şi iar, până vor afla cine sunt! Abia atunci, liniştea va poposi şi în sufletul lor...
Dragii mei, nici eu nu-mi cunosc NUMELE, dar simt că propoziţia care mă defineşte, este... vă iubesc.
Nu-mi doresc alt lucru, la sfârşitul vieţii mele, decât SĂ POT MURI ÎN PROPRIA-MI PROPOZIŢIE!
Poate aşa îmi voi afla şi NUMELE, singurul care-mi va aduce pacea sufletului!
Mă repet: atenţie la cuvintele pe care le rostiţi: ele distug ori vindecă!Nu risipiţi zestrea, nu trebuie să rămâneţi... singuri!