VÂNTUL NU POATE FI ŢINUT SUB PIATRĂ

Nici eu ! Bate vântule, în braţele tale mă înfăşor, dincolo de munţii timpului, când zbor !
Din toate timpurile, arta a "cochetat" cu... escrocheria. Hai domnule, că te-a luat... vântul, spuneţi domniile voastre. Da? Atunci cum se face, că adevăraţii mari artişti au murit săraci ? Snobismul şi ...contexstul, au făcut diferenţa. Arta autentică, a fost recunoscută doar post mortem (?)  Fă-ţi un aşa zis nume, printre snobii vieţii, pupă-i şi puţin în fund, şi gata... nu mai mori sărac. Ha!  HA! Poţi să scrii orice (tâmpenie). Dar vântul, vântul dragul de el, nu se împiedică de-o piatră, chiar de este de mărimea unei stânci  neclintite, în prostia ei ...omenească. Cu toţii avem o doză parte, din acest " elixir " anti-raţiune. Doar artiştii luptă. Să scape de el...
ARTIŞTII SE RĂSTIGNESC SINGURI ! Nu cer nimic : dau totul. Când un adevărat artist este întrebat, ce este el , va răspunde: orice, ca să opresc răul, inclusiv din mine !
Iubiţi pe cei ce viaţa, mai frumoasă vor s-o facă !
Iubiţi pe cei  ce , doar cu forţele limitate ale omului, creează lăstari ai Marii Creaţii. Sunt doar,
COROANE DE SPINI , PE TRUPURI DE MĂSLINI !