LOZUL CEL MARE

Mergem prin viţă. De fapt, toţi suntem doar simpli călători, şi mergem, mergem prin viţă, trecători, neştiitori, întrebători.
TOŢI DIN JURUL NOSTRU ŞTIU, NOI NU! Animalele, plantele, ştiu ce au de făcut, aştrii cerului nu-şi pun întrebări pentru că ştiu de unde au venit şi încotro se îndreaptă. Doar oamenii nu! Este posibil, ca unicile fiinţe inteligente să nu poată sti nimic? Atunci la ce bună raţiunea ? Poate de aceea suntem atât de... autodestructivi... De ciudă! Că nu ştim numic, că nu putem afla ceva esenţial, că suntem... opriţi să luăm contact efectiv cu adevărul! În fond, toţi am tras Lozul cel Mare! Cum poate fi numit cineva care a câştigat premiul maxim, şi nu se duce să-l revendice? Stă liniştit, merge şi iar merge prin viaţă, neştiitor, trecător, indiferent... , cu un fierăstrău mental defect, pe care îl foloseşte doar pentru a-şi tăia creanga pe care stă? Sunt mai aproape, mai uşor de obţinut drogurile, alcoolul, sexul. Mai este indiferenţa, individualismul. De ce să bagi mâna în buzunar, să scoţi Lozul cel Mare, şi să mergi să-l foloseşti...
Am scris aceste rânduri, în urma discuţiilor cu un vechi prieten, care a demonstrat o profundă înţelegere a lumii, un mare talent, dar care nu... făcea nimic! Poate îl cunoaşte-ţi, sau poate sunteţi chiar... voi!
Să iubeşti este foarte greu, cu adevărat... Din nefericire, pare lucru hotărât, să rămânem perdanţi, cu Lozul cel Mare în buzunar!

Tu întrebare, pleacă de la mine
peste valuri din munţii atinşi de cerul
pe care-l uităm iar şi iar.