MALAXOR

Sunt prins în lacrima ta,
lovesc cu pumnii în transparenţa marginilor ei
să răzbat  despre bucuria ta.
De culoare gustul gurii tale
e deajuns pentru-a muri.
Stau între braţele tale, ca într-o paranteză,
dincolo de ea este un semn de întrebare...
Mă lasă, mă ia, mă du-mă,
scoate-mă din roua plânsului tău
şi pune-mă notă pe cântecul iubirii
să-l audă lipsiţii de norocul ei...
Mă lasă, mă ia, mă du-mă
în limpezimea lacrimii tale,
tu, femeie, tot mai bună
eşti când... te doare iar te doare!
Iar eu tot stau în limpezimea lacrimilor tale...
Într-o zi până când
voi după tine... plângând!


Văzut-aţi ce face... malaxorul?