Eternitate- cuvânt diamantizat-

Timpul trece peste noi...  sau noi trecem prin timp?
Ca entitate abstractă, timpul are o teribilă calitate: memorie.
Dacă timpul a trecut peste noi, atunci am ratat... viaţa.
Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de efemeritatea
existenţei noastre
Vedeţi? Vă scriu o poezie despre diamante. Puţini aJung la ele!
 Proştii şi muriţii. Două categorii  care  se iubesc .Total.
Nu prea rimează, dar rămâneţi în portal.
Timpul rămâne acolo, acolo unde banalul, nesemnificativul
ori prostia au găsi rost!
Pentru ca timpul să diamantizeze cu nemurire ceva, ori pe... cineva, 
ar trebui să tangenteze cu excepţionalul, genialul, ori... perfecţiunea(?)... 
A trecut cumva, timpul peste piramidele egiptene? 
Nu! Ele au trecut prin timp!
A îmbătrânit cumva timpul valsurile vieneze? 
Ori Balada lui Ciprian Porumbescu?
Nu!NU! NU!
Nu vă mai KK-ţi pe voi, smartfoniştilor!
S-a scumpit hârtia igienică la trei rânduri.
Ce este... diamantizat, nu prinde riduri
Uitaţi-va la noi: îmbătrânim, uneori chiar urât de tot! 
Ridaţi şi împedicaţi, ne clătinăm spre murire.

Departe de noi nemurirea! 
Lasă omule, măcar o mică piramidă de iubire în urma ta,
măcar un şoptit vals în ritmul fericirii, 
ori o baladă de credinţă... în bine!
Dacă nu vrei să laşi nimic în urma ta, 
lasă un munte de slavă pentru cel ce ţi-a
permis să fii! 
UN RÂU DE LACRIMI PENTRU CEI CE  TIMPUL TRECE PESTE EI, NU  PENTRU CEI CE TREC PRIN TIMP! 

Este doar o poezie, despre ceea ce ar trebui să devenim !