VIAŢA ALEGE

Da, viaţa ne alege pe noi. Dacă s-ar putea invers, ne-am plictisi de prea mult bine...
Ne dorim prea multe, şi ce este prea mult... şti-ţi domniile voastre. Viaţa vine peste noi forţat, ne ia cu ea şi ne tăvăleşte. Nu ne întreabă nimeni nimic. Până putem noi înşini să ne punem întrebări. Atunci se aşterne necunoaşterea peste perspectiva noastră. Viaţa ne alege pe noi, nu noi pe ea! Copleşitor,  al naibi de copleşitor mai este şi păcatul ! De fapt, ce este păcatul?  Dacă viaţa este cea care ne alege, dacă totul este prestabilit, atunci de unde păcatul? Facem doar ce trebuie să facem , adică ceea ce ne este ... dictat !
Unicul mod de a ne îndepărta de predestinare, este să alegem...
Nici pe Lună nu s-a ajuns din prima lansare!
Sunt destui peşti în ocean, nu staţi ... invidioşi pe mal...
Trebuie să ajungeţi singuri la concluziile corecte, chiar dacă la ele au ajuns alţii înaintea noastră.  Timpul modifică gândurile. Faptele. Viitorul.
Noi nu suntem nicăieri în timp.
Atunci, unde suntem? sau poate nu ... suntem?!
Mergeţi domniile voastre la biroul de Informţii, şi întrebaţi. dacă vă duce capul şi ce anume, înseamnă ... că existaţi.
Ah viaţă, am să prind aerul cu mâinile
să-i dau formele speranţei...