DUNĂRE - APĂ TULBURE

Brâu de aur şi străjer de hotar, ce porţi cu tine, doinele cântate-n şoaptă şi baladele divine.
Duci pe valuri mari iubiri, vals Frumoşilor de Feţi, ce cu apa-ţi mult prea dulce, amăgind încă-i îmbeţi,
cu Ileana Cosânzeana blondei tale unde-amare ce atingerii o curgi, către marea cea mai mare,
Dunăre , eu te iubesc şi-am să te cânt , cât mi-o sta cuvântu-n gând. Atât timp cât inima-mi va putea purta iubirea, am să râd şi- am să mă bucur, fie chiar de am să plâng de-mi va sta puterea-n trup şi-mi va înceta simţirea. Izvorăşti din păduri negre şi te scalzi în negre mări , răscolind dureri de veacuri, adunate peste zări .              
Te ştiu îngăduitoare , blândă ori mai rea când vrei , brazi feciori în tulburi ape ce-n adâncuri încă iei ,
mângâind maluri albastre, verzi ori aurii de ţări , din apus răsari spre casă , călcând undele cărări .
De vrei , norii pui pe soare şi pe stele norii pui , parca-i fi fecioara tristă şi născut-a nimănui .
Dar , revii iară frumoasă , curgând valul tău spre mare , ne dai bucurii nespuse , smulse din dureri amare,
când îţi prăvăli bucuria valului ieşit din piatră , tot ce stă în malul tău şi în caldul tău de vatră .

EXISTĂ UN SINGUR VIITOR PERFECT

Măreţia vine din pierdere. Oau ! Asta chiar că a durut... Dar câte nu dor ? Doar durerea a ajuns să nu ... doară ! Altele dor. Cine nu îşi doreşte doar un timp, numai al lui, pe care să îl modeleze , după bunul
plac al lui ? Se spune că timpul este liniar . Cândva, dintr-un punct a plecat trecutul.... , acum , prezentul
priveşte consternat , ce se întâmplă în viitorul pe care nu îl ştie. Există un singur viitor perfect ! Toţi il căutăm... cu ardoare ! Atât timp, cât nu recunoaştem prezentul în care trăim , atât timp cât indiferenţa
laşă, calcă peste trecutul ce din urmă ne ajunge , cum credeţi că viitorul va mai putea exista ? Viitorul, este construit din ceea  ce suntem când am fost... El există oricum. Pentru că timpul nu este liniar , este un cerc  - ah , incredibilă formă geometrică  -  o expresie a universului , batjocoritoare a puterii noastre de cunoaştere !
Să-ţi pui întrebarea ...  de trei ori , este curajul stupid al fiinţei , dincolo de viitorul construit , doar prin cumulul trecutului care macină din temelii prezentul , el însuşi inexistent. Imaginaţia noasdtră debordantă.
este o ...boală luciferică.  Dacă vreţi un viitor perfect , atunci  aruncaţi  indiferenţa trecutului şi a prezentului , în inexistenţa viitorului la care speraţi ...  Eu sper , pentru că sunt ...OM , nu ?
Nu sunt profesorul nimănui , nu dau sfaturi nimănui . Nu mă înţelegeţi greşit . Scriu pentru că  mă doare, dorul de ignoranţă... AH ! sancta simplicitas.......................