FĂRĂ LOCAŢIE

Unde locuiesc eu Doamne , în mare , cer ori în suflet , poate în iubirea cui ?
Dăruit tuturor , dăruit nimănui,
unul ,nimic , un tot ori pretutindeni...
Unde locuiesc eu Doamne ?
 Dacă nu-mi ştiu afla , căsuţă albă voi face cu un suflet alb în ea , unde îmbrăţişează vântul când a frunză cânt , pe pragul fără uşă şezând
lângă fântâna din care izvorăşte păcatul şi bea însetatul , peregrin al timpului ce-şi doreşte alt timp.
Unde locuiesc eu Doamne , la circ unde doar copii şi masca clovnului râd ,
de echilibristica pe pământ al rătăcitorului fir-gând
pe sârma întinsă a vieţii , ce plasă dedesubt nu are nicicând ?
Dacă nicăieri locuiesc , ori aiurea , totuşi ,
unde locuiesc eu Doamne ?
La o casă am dreptul şi eu , doar nu sunt...leu ,
care locuieşte doar acolo unde odihna îi dictează tihna .
Un loc al meu , doar al meu , există oare ,
sau unde talpa mea atinge pământul , aerul , focul ori apa ,
acestea îmi fug de sub picioare ?
Dacă aş livra flori , atunci , toată lumea s-ar bucura să mă vadă : mulţumesc Doamne , pentru o clipă , doar o clipă , de prea multă perfecţiune .