FĂRĂ LOCAŢIE

Unde locuiesc eu Doamne , în mare , cer ori în suflet , poate în iubirea cui ?
Dăruit tuturor , dăruit nimănui,
unul ,nimic , un tot ori pretutindeni...
Unde locuiesc eu Doamne ?
 Dacă nu-mi ştiu afla , căsuţă albă voi face cu un suflet alb în ea , unde îmbrăţişează vântul când a frunză cânt , pe pragul fără uşă şezând
lângă fântâna din care izvorăşte păcatul şi bea însetatul , peregrin al timpului ce-şi doreşte alt timp.
Unde locuiesc eu Doamne , la circ unde doar copii şi masca clovnului râd ,
de echilibristica pe pământ al rătăcitorului fir-gând
pe sârma întinsă a vieţii , ce plasă dedesubt nu are nicicând ?
Dacă nicăieri locuiesc , ori aiurea , totuşi ,
unde locuiesc eu Doamne ?
La o casă am dreptul şi eu , doar nu sunt...leu ,
care locuieşte doar acolo unde odihna îi dictează tihna .
Un loc al meu , doar al meu , există oare ,
sau unde talpa mea atinge pământul , aerul , focul ori apa ,
acestea îmi fug de sub picioare ?
Dacă aş livra flori , atunci , toată lumea s-ar bucura să mă vadă : mulţumesc Doamne , pentru o clipă , doar o clipă , de prea multă perfecţiune .

HELTER - SKELTER *

Câte cuvinte - gânduri nu şi-au luat zborul pentru totdeauna , prin fontanela creştetului, ţâşnind împinse de năvalnica forţă a sângelui ...
Uneori îmi vine să scriu în ... şoaptă, să nu fiu auzit de cine nu vrea să înţeleagă . Am venit pe această lume prin efracţie. Cezarian. Acum, nedorindu-mi forţarea uşii doamnei M. Vreau... banii înapoi ! Tot ce am cheltuit în viaţă, a fost în zadar. Mă rog , aproape , că ceva tot am învăţat : cum să fac economii . De bunătate . Să strâng la ciorap cât mai multă , pentru zile negre. Sau albe.
Din prea multă iubire pentru lumină , am ajuns să evit soarele. Arde !
Câte "merţane" nu au ajuns la fier vechi ! Dar, marca a rămas. Şi sufletul omului.: cimitirile sunt pline de cruci, pentru a aminti că spiritul omului nu moare. Doar călătoreşte. Nicicând aiurea !
Ne purtăm "în curbă" cu ceilalţi, şi de două ori ma greşit cu noi inşini : perverşi în mândria noastră !
Se spune că trebuie să uneşti punctele, să poţi vedea linia dreaptă. Care linie ? Care Dreaptă ? Totul este curbat rău de tot. Viaţa ca un arc de cerc ! Câte vieţi împlinesc ... cercul ? Rămânem la mereu şi mereu, la iar şi iar ... într-un cerc al încăpăţânării de sine .
 Un om , un univers , un poet, un univers nebun nebun, în bunătate...
Ce este o lacrimă ? Ah , este doar expresia ipocriziei , sau doar o urmă adamică a pierderii bunului simţ ?
Natură , tu eşti viaţă eternă : cu atâta viaţă în jurul nostru , de ce ne dorim îndepărtarea ? Viaţa este şi aici , şi dincolo de aici . Nu putem scăpa de ea . O izgonim pentru ca ea să revină , iar şi iar , până când vom veni noi la ea .
Se adună secunda inexistentă în timpul...relativ (?) Atât de relativ, că se substituie celui mai semnificativ semn de ... punctuaţie : acela al întrebării . Se cere , atunci , semnul semnelor : al exclamării . Al vieţii !
Nici numele adevărat nu ni-l ştim . Doar sufletul îl cunoaşte
"Ce bine că eşti, ce bine că sunt" , vorba lui Nichita Stănescu .

Prenumele meu nu-ţi voi spune
pentru a nu exista lacrimii tale,
foc, cărbune şi suflet,
apă ori vânt
în mănunchiuri florale.
 După ce ne-am iubit,
spre apus am plecat,
tu , spre răsărit...
Am fost doar "EL"
tu doar "EA" ai fost.
Două suflete cercul închid
într-un tot de iubire avid
Prenumele meu nu-ţi voi spune,
pentru a fi doar vis amintirii tale,
strălucire uitată pe-un zâmbet,
adiere de vânt,
fluture prins în petale.
Prenumele tău nicicând n-am aflat,
pentru dat , a nu fi ispitirii
foc, cărbune şi suflet
apă ori vânt
zborului mare-al iubirii.
Fără prenume iubito,
cel al inimii necunoscut este :
doar aripă de poveste...



* De-a valma...(engl)