MÂRŢOAGA

Când eram mic şi mă durea ceva în trup, mama îmi spunea că îmi cresc oasele şi carnea pe ele. Că este o durere firească pentru un copil în creştere...
Astâzi, când mă doare totul, numai trupul nu, mă întreb ce mai poate creşte în mine(?)
Am zis: la mulţimea anilor pe care i-am adunat în spatele-mi îngreunat, în trup nu mai poate creşte nimic, dimpotrivă, multe descresc. Atunci?
Un vis, dar nu ca multe altele, m-a făcut să înţeleg ce mai poate să doară, într-un trup care a încetat a creşte :
...Pe un drum înverzit, mai mult cărare,  care se profila ca urmele a două roţi prin iarbă, o căruţă albă urca panta spre un deal plin de...cruci, din zarea ce părea că se apropie ori se îndepărtează, într-un dute-vino al unei lumi necunoscute. În căruţă, era trupul meu alb, fără viaţă, acoperit de flori... albe.
Căruţa era trasă de o mârţoagă albă. Era atât de slabă şi gârbovită, că nu o puteam numi altfel.
Botul mârţoagei aproape că se târa prin iarbă, atât de aplecat în pământ era. Mergea încet, chiar foarte încet. Fiecare pas parcă o durea. Ştia, sau nu ştia nimic, despre ţinta călătoriei?
Ce o putea aştepta, acolo, sus pe vârf de zare ?
Pe trupul ei apărea din când în când, cu litere luminoase, intermitente, cuvântul "conştiinţă"...
Aha! Am murit, iar acum sunt dus spre locul de pe urmă, de propria-mi conştiinţă! O mârţoagă albă, cu dureri în mers şi frunte aplecată.
În jur nimeni. Nimeni şi iar nimeni...
M-am întrebat cu tristeţe: oare cât de ticălos poate să fie un om, pentru ca nimeni să nu-l conducă pe ultimul drum?!
Doar liniştea unei adieri însoţea alaiul...
Totuşi, eram fericit, chiar dacă pare nefiresc. Se spune că ne naştem şi murim singuri. Greşit ! Eram însoţit de un cal - mă rog, mârţoagă - şi de adierea vântului !
Nu eram singur!!! Tot ce am avut în viaţă, era acum cu mine, pe ultimul drum. Îşi poate dori cineva mai mult ? Mie îmi era destul.
Atunci, prin trupul meu fără viaţă, trecu un fior, un gând : de ce nu sunt purtat de un bidiviu puernic, cu fruntea sus ?
Ia mârţoagă şi paşte iarba din jur ! Nu vezi, este destulă pentru toţi ? Mai e mult până departe, acolo pe zare !  Cât despre timp... este destul pentru cei ce îl folosesc !!!
                    DII, MÂRŢOAGĂ !