De unde domnule? De unde să cazi, nu ai urcat nicăieri, mă rog, nu atât de sus să poţi cădea...mă întrebă doamna conştiinţă, cu cinismul ei inconfundabil.
Totdeauna ai de unde cădea ! Chiar de la primii paşi în viaţă. Poţi să cazi din ...toate unghiurile, şi vârfurile. Sau... culmile... În viaţă, toate faptele au un vârf. Poţi cădea din vârful primei iubiri, apoi, din al doilea, chiar şi din cel de pe urmă ! Pentru că iubirile au multe forme. De cele mai multe ori, noi nici nu ne dăm seama de
acest fapt : că iubim.Nu contează dragii mei ce. Nu contează ţinta, doar faptul că iubim e deajuns. DAR... un mare dar... când stai pe umerii unui uriaş, şi nu priveşti lumea '' de sus '', numai poţi în veci să cazi.
... Sunt multe entităţi în jurul nostru, care ''conveţuiesc'' incognito. Pasageri clandestini suprapuşi vieţii noastre, care ne ocupă spaţiul şi timpul pe care îl respirăm din...aer. Vor să conjugăm verbul ''a cădea'', dar noi suntem ... agramaţi, când este vorba de... iubire !!!
Am refuzat să cad, chiar când învăţam să merg.........................!!!!!!!!!
În viaţa noastră, când puţinul noroc ne curtează, îl îndepărtează , când ne bucurăm nevinovat de ceva, ne trag la pământ să-i simţim mirosul.
Mai sus de el, de pământ, nu avem dreptul să urcăm. Zic ele, entităţile! Bine, dar cine au adus în viaţa noastră aceste entităţi ''binevoitoare'' ? Cine tot încearcă să ne ''demoleze '' cărarea pe care umblăm ?
Doar noi, doar noi dragii mei#######!!!!!!!
Este ca atunci când pui prea multă sare în mâncare întebându-te de ce este sărată, sau când nu pui deloc, şi îţi dai seama, dezamăgit, că nu are...gust!!!
Când stai pe umerii LUI, cel uriaş, nu ai cum să cazi !!!
Încearcă să urci, şi vei vedea. Pe umerii acestui URIAŞ , căderea este doar o noţiune abstractă, un nimeni, un nimnic...un zero-uuuuu !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu