SĂ-MI PARĂ RĂU, SĂ-MI PARĂ TOATĂ VIAŢA.

Să-mi pară rău, să-mi pară toată viaţa,
să doară, că nu te-am dezlegat,
 tot timpul doar... am căutat.
Să-mi pară rău, să-mi pară toată viaţa,
că ochii tăi privesc oriunde
şi de surâzi oriunde-o faci,
numai spre mine uiţi, praguri să le calci.
Să-mi pară rău, să-mi pară toată viaţa
că florile te-ating, eu nu,
cum nu pot strânge-n braţe
trupul tău de aer.
Dar,
să nu-mi pară rău
şi nici măcar o viaţă,
când te-am aflat în toate, niciunde te-am aflat.
Numele tău e unic, universal balsam
atât de des chemat, atât de des gonit,
dar te-ai închis în cerul chemat dezamăgire
când te-am strigat în tunet, n-ai venit,
IUBIRE!