PALMĂ PE OBRAZUL GROS AL SISTEMULUI

Anestezie totală.
Cum poate cineva să se anestezieze... singur, până la totală nesimţire? Cineva, nu oricine! Conduci şi reprezinţi o naţiune, fără să te afecteze cu ceva acest fapt. Unic ţel: cum să minţi frumos... cum să sustragi, cum să te ajungi... Acest lucru este posibil doar într-o naţiune care a reformulat ierarhiile fireşti: La bază stă elita-cinstea oamenilor de rând- iar în vârful piramidei, DROJDIA! Cei mai răi, mai inumani, mai murdari şi capii mafiei.
Singuri se recunosc ca atare, în media, acuzându-se unii pe alţii. O fac sub "umbrela" aşa ziselor partide, nerescunoscându-şi faptele, reciproc, şi apărându-se cu scutul  de tip "joc politic" ori "o comandă politică". Praf în ochi. În ochii celor mulţi şi... adormiţi. Nu degeaba recunosc -cei mulţi - că dorm, până şi în propiul imn naţional! Un fost prim ministru s-a anesteziat parţial, dramatic, cu un glonţ... LAŞITATE!!!
Încă o "calitate"defectuoasă... din vârful piramidei. Drojdia a fermentat rău de tot. A. N. îşi dă doctoratul în dramaturgie! Aşa a gândit el să înveţe clasa politică din tară, să nu mai oprime poporul, să faca în mandatul lor ceea ce au promis, nu ceea ce se va ivi , adică multe oportunităţi de ... jaf. Aşa gândea A. N. , mai precis, aşa ar fi trebuit să gândească, dacă ar avea conştiinţă. Dar el nu gândea. Nu avea cu ce... Glonţul nu a găsit capul. Care cap? Are vreodată nesimţirea cap? NU! Este doar o creatură auto decapitată.
Concluzie: naţiunea doarme, la bază domneşte INDIFERENŢA, în vârful piramidei, DROJDIA-adică nesimţirea-.
Sistemul este anesteziat. Nici măcar această palmă nu o va simţi!
Cum spuneam: ANESTEZIE TOTALĂ!!!      

CÂND GÂNDEŞTI NU IUBEŞTI

Acceptabil adevăr.Viaţa îl demonstrează.
Omul. Iată o complexitate! Cosmică.
Când în organismul acestuia încep să se elibereze hormonii, explodează o singură dorinţă: de împerechere. Nebunia se declanşează! Dacă, până atunci, nevinovata copilărie era doar... inocenţă, acum devine nesimţire curată, în sensul că... simte intens (prea). Cine nu a " simţit" o atracţie inexplicabilă, faţă de sexul opus, încă din adolescenţă, ba uneori, chiar şi în " inocenţa" copilăriei? Norocul este, că la acea vârstă, totul rămâne... platonic.
Mai grav este când intervine potenţa. Până la ea, ne mai reţinea ruşinea, timiditatea. Acum, s-a dus naibi tot. Cartuşul este pe ţeavă, ţinta fixată. Sau ţinta este pregătită. Depinde de perspectivă. Oricum o iei, cum spuneam, nebunia s-a declanşat! Şi dă-i, şi dă-i, şi dă-i! Contează ceva? Există valori morale, spirituale, ceva? Aş! Poate au existat cândva. Eu nu cred. Dacă cineva este "aiurea", aşa a fost întotdeauna. Aiurea. Nu este intenţia noastră aici, de a face morală. Este doar o constatare. Evidentă. Irefutabilă, apropo de ...sex...românesc...
Trist este, că totul pare a se erija în  iubire. Acest sublim şi suprem sentiment. Sexul nu are nimic comun cu el. Sexul este doar sex!!! Pâna la IUBIRE, sunt mulţi ani... lumină! Dacă gândiţi altfel, lăsaţi-o oriunde, de preferat...jos. Iubirea este unicul produs uman cu valoare spirituală, aşa cum muzica ( bună), este unica valoare produsă de om, la nivel fizic, grosier, dar care face puntea dintre cer şi pământ, între da şi nu, între limpezime şi ceaţă.
CÂND GÂNDEŞTI, NU IUBEŞTI. Acceptabil adevăr. S-au iubit doi tineri: Romeo şi julieta. Dacă mai şi gândeau, nu se omorau... singuri... Aleargă, aleargă caii...putere! Hormonii! Vă întrebaţi, legitim desigur, ce vrea şi ĂSTA? Ne umple capul cu truisme. Ce, noi nu ştim? Păi unii nu prea. Că dacă ştii ceva, şi vezi că nu funcţionează, eviţi. Dar cine evită? Uitaţi-vă: doi tineri se căsătoresc, merg chiar şi la biserică-că ea vrea mireasă- . Nu trece mult şi... După ce se "iubesc" atât de sincer... când se dau jos din patul conjugal, se ceartă ( dacă nu se bat). Este posibil aşa ceva? DA. Este normal aşa ceva? NU! Asta este iubire? Este doar sex. Care printre altele, mai este şi un război între sexe.
"Iubirea este o stere temporară... de nebunie" spune marele înţelept(?)  Nebunia, după cum se ştie, exclude capacitatea de a gândi. Normal.
CÂND GÂNDEŞTI, NU IUBEŞTI, nu se poate. Eşti prea... lucid.Vezi tot: Defecte, neajunsuri, posibile dezamăgiri, infidelităţi, vezi orice, numai iubire nu... Raţiunea îţi spune că nu va dura. Timpul nu stă pe loc! El nu numai vindecă, dar şi... desfiinţează. De regulă, ceea ce este construit pe o temelie şubredă. Numai ceea ce este clădit pe o stâncă, timpul poartă cu el pe drumul eternităţii. Omul nu a învăţat încă acest lucru. Astăză se află doar la stadiul DISTRUGE TOT!!!

SĂ-MI PARĂ RĂU, SĂ-MI PARĂ TOATĂ VIAŢA.

Să-mi pară rău, să-mi pară toată viaţa,
să doară, că nu te-am dezlegat,
 tot timpul doar... am căutat.
Să-mi pară rău, să-mi pară toată viaţa,
că ochii tăi privesc oriunde
şi de surâzi oriunde-o faci,
numai spre mine uiţi, praguri să le calci.
Să-mi pară rău, să-mi pară toată viaţa
că florile te-ating, eu nu,
cum nu pot strânge-n braţe
trupul tău de aer.
Dar,
să nu-mi pară rău
şi nici măcar o viaţă,
când te-am aflat în toate, niciunde te-am aflat.
Numele tău e unic, universal balsam
atât de des chemat, atât de des gonit,
dar te-ai închis în cerul chemat dezamăgire
când te-am strigat în tunet, n-ai venit,
IUBIRE!