ODA CUVINTELOR

Ave cuvintelor
ce infinitului s-au asternut
drept baza
si-au construit in veacuri peste veacuri
a existentei fraza
asa cum stelele
se-aduna-n unghiulare flori
de constelatii
ducand cu ele pe raze de lumina
cuvintele miscarii peste spatii.
Rostogolindu-mi sfera
iar si iar tot binecuvantand
pocalul revarsandu-si sangele divin
in catedrala marilor cuvinte
doar verbului a fi ma-nchin

ZONA DE FOC

Cand sufletul este eliberat, pentru o clipa, de teama si grijile vietii, el se manifesta aratandu-se noua.
Fiecare dintre noi a trait una sau mai multe astfel de momente, fara a realiza ce i se intampla.
Nimic mai misterios, decat acest tip de... perceptie!
Sunt deajuns doar o imagine, un iz ori sunet anume si ZONA DE FOC se deschide, oferind intregului
organism o stare de pace si liniste nemaiavute pana atunci: este sublimul care inunda fiinta, purtand-o pe apele inceputului!
Este vorba de acea zona a creerului uman, inchisa accesului nostru, atunci cand ne-a fost deschisa calea
cunoasterii... limitate. ZONA DE FOC, este acolo unde sufletul este acasa.
Ce altceva, daca nu focul, a facut posibila existenta Universului? El, focul, genereaza toate formele si felurile de energii existente. Corpul viu, uman, are cumulate toate aceste forme si feluri de energii!
Este deajuns ca ZONA DE FOC sa fie activata, pentru ca forta intregului Univers sa se manifeste...
Atunci totul este posibil... pentru ca nimic nu este imposibil.
Secretul este in PERCEPTIE, acea perceptie efemera si instabila de care vorbeam mai sus. Declanseaza si mentine, macar o secunda ori mai mult, acea traire sublima, si iti va fi aratata Casa Sufletului, ferecata pe dinafara, in ZONA DE FOC!
Cand sufletul este ACASA, omul poate fi oriunde. In pace si echilibru. In armonie cu Intregul!
Atunci el nu mai poate alege, este indrumat sa se integreze Totului! Acesta din urma, nu face diferenta dintre bine si rau, pentru ca acestea... nu exista: sunt doar perspective ale alegerii umane, generate de teribilul " Liber Arbitru", pedeapsa suprema data nesupusului, de Cel ce nu supune. Doar iubeste!

MAI INTAI

Mai intai, am dorit sa fiu,
apoi, am putut, dupa un lung drum
al vointei de a exista.
Soarele imi vorbeste prezentul,
stelele soptesc despre viitorul meu,
doar aici, aici pe albastrul loc,
oceanul imi stie povestea
trecutului pe umede carari
calcate sub talpile dorintei de foc.
El imi spune,
" a venit dimineata, du-te si vorbeste-i,
du-te si imbratiseaz-o, e viitorul
viata, infinitul,
e necunoastera ce vrei sa o  stii,
nicicand sfarsitul"