Fugem, fugeam, de ce anume?
" De ce fugi, omule?"
Intrebarea veni de undeva, din interiorul meu, ca o piedica ce aproape ca ma facu sa cad la pamant.
" Toti fug, nu vezi? Alearga, alearga, de le sfaraie calcaiele! Daca voi sta pe loc, ma vor izbi, ma vor prinde!"
Sa ma opresc din alergat asi vrea, sa nu mai vad doar umbre asi dori, dar...
Am incercat, si m-am oprit pentru o clipa. Ca la un semn tainic, se oprira si cei din jurul meu. Dar, vai Doamne, niciunul nu ma privea in ochi. Aproape toti aveau capul plecat si privirea in pamant! Unii cautau
locuri cat mai inalte, se cocotau pe ele, si ma priveau condescendent... Altii, intindeau mainele spre mine, ma trageau de haine si de brate, incercand sa ma dezbrace ori sa ma dezmembreze.
Pe locuri, fi-ti gata, START!
Am inceput, iar, sa alerg, sa alerg, alerg...
Astazi nu o mai fac. M-au prins de mult timp! Dar nu mai conteaza, pentru ca sensul l-am inteles: nu are...sens.Stau linistit pe un loc numai si numai al meu, unde cineva ma leagana si ma alina- nu ma fugareste-
ca o mana blanda si calda de femeie datatoare de viata. Am intrebat-o, timid, cum o cheama.
INTELEPCIUNE maica, INTELEPCIUNE ma cheama...
HIC ET NUNC
Ma simt acolo
totdeauna acolo
niciodata aici.
Ma infasor strans
cu bratele de aici
dar vantul ma zmulge
si ma trezesc mereu acolo
unde tunel am gasit
prin care sa pot ajunge aici
m-am ratacit o rza urmand
si am descins iot acolo.
Multe si gresite mai erau aici
unde doream sa exist
dar am ramas ACOLO!
