DACĂ NU ASCULŢI OAMENII, NU POŢI AVEA O RELAŢIE CU EI

"Nu m-ai fi căutat, dacă nu credeai că exist". Iată unul din marile adevăruri. De fapt, ce înseamnă un adevăr ? Cine îl mai deosebeşte ? Dacă îmi spui " te iubesc", fără să nu-mi spui nimic, mai bine mergi dumneata dincolo. Eu, astăzi, încerc să îţi spun că ma doare, tu, nu asculţi. Tu, mâine, îmi spui că te mâhneşte ceva, eu, nu te ascult. Atunci, noaptea îşi pune curul în piln miazăzi, iar soarele râde, cu lacrimile întunericului, care nu a văzut sărmanul de el, niciodată lumina.  DE CE nu ascultaţi omul ? De ce omul nu vă ascultă? Totdeauna gândiţi la vântul care adie doar pe fruntea voastră, doar pe a voastră ! Să fie răcoare, acea răcoare, care aduce confortul nesimţirii... De ce să asculţi pe altul, când abia poţi să te asculţi pe tine însuţi... Ce spui ?...se-ntreba mutul , ce vezi, spunea orbul... Mda. Să comentăm este uşor. Vă mai spuneam, undeva, că a spune vorbe, ce uşor ne este, când a trăi este poveste, şi-a povesti este eşec curat!!!


                     SUNTEM, AM FOST, ORI FI-VOM TIMPULUI EROARE,
                     FANTASME- NTRUCHIPATE ORI VIS AMAGITOR,
                     ATOMICE CLĂDIRI, CU SUFLET RUPT DIN SOARE,
                     SAU DOAR UN GÂND LUMINĂ PRIN SPAŢIU CĂLĂTOR ???

DACĂ-ŢI TRĂIEŞTI TOATĂ VIAŢA URÂNDU-ŢI PĂRINŢII, PE TINE TE RĂNEŞTI:

Ce înseamnă o rană ? Întrebare grea. Mai ales că le purtăm zi de zi. Rănile. Tot ce facem, mereu şi mereu, este să rănim. Orice, oriunde, oricum ! Să nu-mi spune-ţi că sunt pesimist. Oricât de bine am încercat să fac, am lăsat, întotdeauna, în urma mea, o rană... Să fie oare în natura oamenilor ? Viaţa, iată un dar minunat- apropo de minuni - DUMNEZEU sau părinţii?!! Până la EL, ne papă sfinţii...
Şi ştiţi de ce ? Pentru că el este pretutindeni, noi, doar aici. Pentru că el nu poate fi oriunde, noi, nicăieri...
Primim viaţă, prin sămânţă, ca tot ce este în univers. Părinţii noştri au punguţa cu doi bani, noi, ne naştem lefteri. De cunoaştere, de bun simţ, de sentimentul absolut ! Dar curajul, curajul nesimţirii, creşte în noi, ajungând să judecăm părinţii!!! O dată darul primit, cum putem oare, judeca, şi iar judeca, " mirabila sămânţă" ? Există oare un miracol mai mare, ca atunci, când doi oameni, fie ei şi... ignoranţi, se ascund în umbra unui cort, spunându-şi cuvinte nerepetabile, strigând din simţuri neştiute, din  ancestrale taine văduvite de autentica lor valoare, ca primul sunet,  vocalic ???
Să judecăm, ce uşor ne este ! Dacă nouă nu ne convine, hai silicon, în aia măsi... Părinţii nu ne dau, nu ne faKKK... Ca la orice discuţie, purtată, val sub val, uneori peste, nu trebuie să lungim vorba...
Părinţii, rămân părinţi, aşa cum sămânţa pămăntului ne hrăneşte, cum Soarele spune: FII !!! Dacă eu mă sting, se sting ideile nerealizate, se stinge speranţa că apa nu o să inunde, că focul nu arde, şi aerul, aerul va fi dat... la cartelă!!!
Vă rog să mă credeţi pe cuvânt, că părinţii, trebuiesc întotdeauuna respectaţi --dacă puteţi să-i iubiţi, este mai bine--arată înaltul dumneavoastră bun simţ. DAR, niciodată să nu-i detestaţi...ESTE UN MARE NEAJUNS; CARE SE VA ÎNTOARCE CA UN BUMERANG !!! Cea mai frumoasă femeie a  UNIVERSULUI, LEGE NUMBER 3, KARMA, vine întotdeauna cu un buchet de flori, pe care, din nefericire, nu îl primeşte NIMENI...tucă tucă tucă   SINGURĂTATEA; ESTE DOAR SINGURĂTE
.
Singurătate, apăsare simnt,
în adânca peşteră
departe de fiinţă...
intrarea se închide
în nourii de paraf prăbuşit
ai uitării..
Trupul zvâcneşte
în fiorul dorit de revenire.
Fisura recii stânci,
efemeră sclipire arată,
la care nu pot ajunge,
şi mă sting în lumina
veiţii visului........................



Dedicat bunului prieten şi ucenic, DR. MIHAI CREŢU...